Marturiile unei romance plecate in Tunisia aflate la un pas de viol ”Pe noi, de la sectia straina, ne abordau pe coridor, sa ii sarutam, sa le facem diverse favoruri”
Seria ”1000 de marturii din 1000 de colturi ale lumii” isi propune sa aduca in viziunea tuturor constientizarea realitatii uneori dure, alteori palpitante a vietii, dar mai ales pentru a da femeilor de pretutindeni o brumă de confidență, mai cu seamă celor care se consideră nefericite ”de la soartă” care după lecturarea acestor scrurte povești, ori vor sta mai liniștite în curtea lor, mulțumindu-se ca nu-i mai rău ca la cele pe care le-a vazut, ori vor începe să mulțumească pentru ce au. Dar nu acesta este unicul scop, mai e acela că aflând de alții cum mai sunt, ne asigurăm oarecum de apartenența socială de care avem atât nevoie.
”Cumnata vecinei de scara venea des in vizite, din Tunisia. Cand venea, aducea hainute si margelute, mergeam toate la vecina sa povestim si sa ne minunam pe ce aduse, mai ales ca avea 2 copilasi cu ea, 2 omuleti galagiosi si jucausi, care aprindeau luminile in bloc astfel ca atractia era mereu asigurata.
Nu mult a durat sa ma imprietenesc cu ea, tipa era din Brasov, dar era casatorita si stabilita in Tunisia de 12 ani. Cum vazusem eu in filme si din putina mea experienta, m-a dus gandul sa intreb cum e acolo, daca este de lucru, daca as vrea sa merg si eu, si iata, intamplarea a facut sa fie, luna urmatoare discutiei.
Imeiat ce am ajuns m-am instalat intr-o chirie a unei case, un fel de curte comuna dar case separate, mai multe alaturate, intr-o curte in care erau si niste tarabe de legume. Ce sa spun eram mai mult decat fascinata, pentru multitudinea de culori, cultura deosebita, oamenii cu alt caracter, miscarile lor mai brute, mai naturale ma atrageau, asteptam, de ce sa nu fiu sincera, sa cunosc cat mai repede un barbat.
Si ca s-o scurtez rapid, am cunoscut imediat unul, cred la 3 luni dupa ce am ajuns. Avea umor, era pasionat de citit, ma ducea la biblioteca, unde petreceam ore in sir in sala de lectura. Vorbind cu el despre idealuri, m-a motivat sa merg la facultate, doream sa ma inscriu la turism ca sa am ocazia sa calatoresc, dupa mintea mea de atunci, vedeam totul roz si plin de oportunitati. Dar relatia noastra incepea sa fie tot mai plana, ma lua de acasa, ma ducea cu el prin oras, isi rezolva treburile, timp in care eu il asteptam in masina, dupa care ma ducea dinnou acasa.
Simteam cum face presiuni ca ar trebui sa lucrez si, sau, sa ma inscriu la facultate. De 2-3 ori mi-a recunoscut ca in familia sa femeia ori e tunisiana si e femeie de casa ori daca nu poate sa le indeplineasca aceasta nevoie de autenticitate, atunci macar sa aiba un statut, in politica, afaceri sau ceva, macar studenta sa fie. Avea dreptate, eu eram acolo pentru nimic, recunosc ca m-am dus sa ma aflu in treaba, si cand imi amintesc asta am sa ii reprosez bunicii mele cat o mai trai, ca m-a lasat sa ma duc.Bine, m-am convins de lucrul asta si m-am apucat de invatat pentru admitere, timp in care m-am angajat la curierat.
Insa cu el nu ma mai intelegeam.. Devenise fara rabdare, nu mai ma asculta cand vorbeam, se enerva ca nu cmunicam bine (niciunul dintre noi nu vorbea perfect engleza) si cand intram in discutii mai profunde era dificil sa explicam conceptul daca nu stapaneam limba. Asa ca intr-o zi mi-a zis ca mai bine ne-am desparti, sa nu ne retinem unul pe altul. Cu toate ca am fost foarte dezamagita, nu am suferit, nu cred ca il iubeam, a fost probabil ceva de care m-am agatat.
Al doilea an am reusit să mă inscriu la facultate, dar dupa cateva luni experienta s-a transformat intr-un cosmar. Erau baietii de la administratie cu sportivii care se perindau mereu prin campus, iar eu in fiecare joi, dupa-masa cand terminam cursurile de informatica, plecam din campus cu frica si adrenalina. Cursurile se tineau in corpul de langa sala de sport, ii auzeam inca din sala cum stateau sub geam si radeau, povesteau. Am simtit ca o previziune de fiecare data o frica inexplicabila, si daca ma gandesc acum trebuia sa fi renuntat la cursuri inainte, cu riscul ca pierdeam anul.
Sa ma ierti nu pot sa intru in detalii, si asa risc sa fiu ”depistata” dar atat voi scrie pentru ca chiar vreau sa afle si restul, barbatii astia stiu ce inseamna terorizarea femeilor, parca invata acasa, nu stiu.
Dar sa stiti ca fac diferente totusi intre straini si femeile lor.
Pe noi, de la sectia straina, ne abordau pe coridor, sa ii sarutam, sa le facem diverse favoruri, cum sa ne prezentam cu cafea la sala si multe altele. Cumplit, atat tentativa de viol din campus, cat si fiecare zi din timpul petrecut acolo, s-a transformat in neplaceri si frici.
Probabil am fost eu prea slaba, am renuntat imediat la facultate, apoi am lucrat ca operator la un printshop unde lipeam etichete pe produse. 6 luni am stat acolo 9 ore pe zi lipind lipind lipind, fara a vorbi prea mult cu cineva din jur.A fost un chin teribil, dar abia acum realizez, cand ma aflu aici, la o mutinationala in Anglia, unde diferenta uriasa ma face sa ineteleg multe.
Sfatul meu pentru fetele care pleaca afara? Sa se intereseze de 10 ori inainte. Sa mearga cu google earth, sa citeasca pe net, care sunt problemele zonei, cum sunt scolile, care sunt mentalitatile, cum sunt platiti, ce legislatie au, tot.
Eu una nu am sa mai fiu niciodata atat de inresponsabila in alegeri. A fost o lectie de milioane care mi-a consumat multi nervi si bunavointa. Dar m-am refacut total.Viata e asa, urca si coboara.
”Cumnata vecinei de scara venea des in vizite, din Tunisia. Cand venea, aducea hainute si margelute, mergeam toate la vecina sa povestim si sa ne minunam pe ce aduse, mai ales ca avea 2 copilasi cu ea, 2 omuleti galagiosi si jucausi, care aprindeau luminile in bloc astfel ca atractia era mereu asigurata.
Nu mult a durat sa ma imprietenesc cu ea, tipa era din Brasov, dar era casatorita si stabilita in Tunisia de 12 ani. Cum vazusem eu in filme si din putina mea experienta, m-a dus gandul sa intreb cum e acolo, daca este de lucru, daca as vrea sa merg si eu, si iata, intamplarea a facut sa fie, luna urmatoare discutiei.
Imeiat ce am ajuns m-am instalat intr-o chirie a unei case, un fel de curte comuna dar case separate, mai multe alaturate, intr-o curte in care erau si niste tarabe de legume. Ce sa spun eram mai mult decat fascinata, pentru multitudinea de culori, cultura deosebita, oamenii cu alt caracter, miscarile lor mai brute, mai naturale ma atrageau, asteptam, de ce sa nu fiu sincera, sa cunosc cat mai repede un barbat.
Si ca s-o scurtez rapid, am cunoscut imediat unul, cred la 3 luni dupa ce am ajuns. Avea umor, era pasionat de citit, ma ducea la biblioteca, unde petreceam ore in sir in sala de lectura. Vorbind cu el despre idealuri, m-a motivat sa merg la facultate, doream sa ma inscriu la turism ca sa am ocazia sa calatoresc, dupa mintea mea de atunci, vedeam totul roz si plin de oportunitati. Dar relatia noastra incepea sa fie tot mai plana, ma lua de acasa, ma ducea cu el prin oras, isi rezolva treburile, timp in care eu il asteptam in masina, dupa care ma ducea dinnou acasa.
Simteam cum face presiuni ca ar trebui sa lucrez si, sau, sa ma inscriu la facultate. De 2-3 ori mi-a recunoscut ca in familia sa femeia ori e tunisiana si e femeie de casa ori daca nu poate sa le indeplineasca aceasta nevoie de autenticitate, atunci macar sa aiba un statut, in politica, afaceri sau ceva, macar studenta sa fie. Avea dreptate, eu eram acolo pentru nimic, recunosc ca m-am dus sa ma aflu in treaba, si cand imi amintesc asta am sa ii reprosez bunicii mele cat o mai trai, ca m-a lasat sa ma duc.Bine, m-am convins de lucrul asta si m-am apucat de invatat pentru admitere, timp in care m-am angajat la curierat.
Insa cu el nu ma mai intelegeam.. Devenise fara rabdare, nu mai ma asculta cand vorbeam, se enerva ca nu cmunicam bine (niciunul dintre noi nu vorbea perfect engleza) si cand intram in discutii mai profunde era dificil sa explicam conceptul daca nu stapaneam limba. Asa ca intr-o zi mi-a zis ca mai bine ne-am desparti, sa nu ne retinem unul pe altul. Cu toate ca am fost foarte dezamagita, nu am suferit, nu cred ca il iubeam, a fost probabil ceva de care m-am agatat.
Al doilea an am reusit să mă inscriu la facultate, dar dupa cateva luni experienta s-a transformat intr-un cosmar. Erau baietii de la administratie cu sportivii care se perindau mereu prin campus, iar eu in fiecare joi, dupa-masa cand terminam cursurile de informatica, plecam din campus cu frica si adrenalina. Cursurile se tineau in corpul de langa sala de sport, ii auzeam inca din sala cum stateau sub geam si radeau, povesteau. Am simtit ca o previziune de fiecare data o frica inexplicabila, si daca ma gandesc acum trebuia sa fi renuntat la cursuri inainte, cu riscul ca pierdeam anul.
Sa ma ierti nu pot sa intru in detalii, si asa risc sa fiu ”depistata” dar atat voi scrie pentru ca chiar vreau sa afle si restul, barbatii astia stiu ce inseamna terorizarea femeilor, parca invata acasa, nu stiu.
Dar sa stiti ca fac diferente totusi intre straini si femeile lor.
Pe noi, de la sectia straina, ne abordau pe coridor, sa ii sarutam, sa le facem diverse favoruri, cum sa ne prezentam cu cafea la sala si multe altele. Cumplit, atat tentativa de viol din campus, cat si fiecare zi din timpul petrecut acolo, s-a transformat in neplaceri si frici.
Probabil am fost eu prea slaba, am renuntat imediat la facultate, apoi am lucrat ca operator la un printshop unde lipeam etichete pe produse. 6 luni am stat acolo 9 ore pe zi lipind lipind lipind, fara a vorbi prea mult cu cineva din jur.A fost un chin teribil, dar abia acum realizez, cand ma aflu aici, la o mutinationala in Anglia, unde diferenta uriasa ma face sa ineteleg multe.
Sfatul meu pentru fetele care pleaca afara? Sa se intereseze de 10 ori inainte. Sa mearga cu google earth, sa citeasca pe net, care sunt problemele zonei, cum sunt scolile, care sunt mentalitatile, cum sunt platiti, ce legislatie au, tot.
Eu una nu am sa mai fiu niciodata atat de inresponsabila in alegeri. A fost o lectie de milioane care mi-a consumat multi nervi si bunavointa. Dar m-am refacut total.Viata e asa, urca si coboara.
Comentarii
Trimiteți un comentariu